Traducerea - Engleză-Română - Nobody attempting to controvert his position,...

Din moment ce nimeni nu încercă să îi tăgăduiască locul, scoase un sul de hârtie de împachetat din pălărie şi, punându-şi o pereche de ochelari (scrisul fiind greu de citit), citi adresa de vreo şase ori; când termină, puse sulul înapoi la locul lui, îşi puse din nou ochelarii şi îi privi pe rând pe ceilalţi. După asta, se lăudă încă o dată, aşa, de împrospătare (a memoriei); şi pentru că epuizase deja toate subiectele obişnuite de conversaţie, îşi încrucişă braţele cât putu mai tare în toate hainele pe care le avea şi, căzând într-o linişte solemnă, contemplă nepăsător obiectele familiare care îi intrau în aria vizuală pe măsură ce birja se deplasa – singurele lucruri de care părea să îi pese fiind caii şi cirezile de vite, pe care le scruta cu un aer critic, în timp ce treceau de-a lungul străzii.
Vremea era tăios şi straşnic de rece: o grămadă de zăpadă cădea din când în când, iar vântul era insuportabil de pătrunzător. Domnul Squeers cobora la aproape fiecare oprire – pentru a-şi întinde picioarele, după cum zicea el – şi cum după fiecare astfel de ieşire revenea cu un nas foarte roşu, şi se punea direct la somn, sunt motive să credem că avea mari beneficii de pe urma acestui proces. Micii elevi, fiind stimulaţi cu ce rămăsese de la micul dejun, şi apoi revigoraţi cu felurite mici gustări cu un curios caracter tonic, de către domnul Squeers, şi care aveau un gust foarte asemănător pâinii prăjite – se treziră, începură să tremure şi să plângă, pe măsură ce îi copleşeau sentimentele. Nicholas şi bărbatul bine dispus găsiră atât de multe lucruri despre care să vorbească încât, între conversaţii şi înveselirea băieţilor, timpul trecu pe lângă ei cât de repede se putea, în astfel de circumstanţe.
Şi astfel trecu ziua. La Eton-Slocomb luară o cină rapidă, la care participară cei din birjă, cei patru vizitii de afară, cel dinăuntru, Nicholas, bărbatul bine dispus şi domnul Squeers; în timp ce cei cinci băieţei fură aşezaţi să se încălzească lângă foc, şi răsplătiţi cu sandvişuri.
După o staţie sau două se aprinseră lămpile, şi se declanşă o mare tevatură, ocazionată de trasul la hanul de pe marginea drumului, al unei doamne foarte delicate, înfăşurată cu o varietate infinită de mantii, şi care se văieta zgomotos, spre deliciul vizitiilor, că propria trăsură, care trebuia să o ia, nu ajunsese, şi făcu gardianul să promită solemn că va opri orice trăsură verde pe care o va vedea venind; ceea ce, pentru că era beznă, şi stătea cu faţa în cealaltă parte, ofiţerul se angajă să facă, cu multe plecăciuni fervente.